De prin ziare…
E greu huseanul de urnit, iar de-l urnesti e… vai de noi!
Ioan Ciupilan, administratorul societatii comerciale Geli SRL Husi, este husean get-beget. Nascut intr-o familie de agricultori, dupa ce a terminat liceul a plecat la Iasi sa faca facultatea. A absolvit Institutul Politehnic si a fost repartizat in Ardeal, mai exact la Jibou, judetul Salaj. Dupa Revolutie a revenit acasa, la Husi, unde, la SC Moldotex SA, a indeplinit atributii de sef de sectie la tricotaje si sef al serviciului desfacere. A batut tara in lung si in lat, in cautarea de parteneri de afaceri cu scopul declarat de a mentine in viata fabrica huseana. In 1994, a decis: este mai bine sa-si incropeasca propria afacere. Zis si facut! Impreuna cu asociatul sau, Florin Gavrilescu, a pus piatra de temelie a SC Geli SRL, firma specializata in domeniul constructiilor. Hobby: ordinea, disciplina, curatenia, vanatoarea si pescuitul.
Ioan Ciupilan, este greu sa treci de la imbracaminte la constructia de case? In opinia noastra, este un salt care necesita multa energie si un echilibru psihic de exceptie…
(Dupa o scurta pauza in care isi priveste mainile si isi aduna ideile, raspunde) Amandoua profilurile sunt tehnice si ambele se bazeaza pe munca cu oamenii. Am avut norocul sa dau peste o echipa de ingineri bine pregatiti impreuna cu care am construit multe scoli, blocuri, gradinite, drumuri, vile si lista poate continua la nesfarsit. Le-am predat la termen in conditii de calitate excelente. Prin urmare, echipa m-a ajutat sa trec de la confectii si tricotaje la aceea de constructor. Fara falsa modestie, as spune ca o pregatire tehnica aveam inca de la inceput, deoarece, in primii trei ani, la Institutul Politehnic din Iasi, materiile sunt asemanatoare atat pentru domeniul textil, cat si pentru cel de constructii. Un rol important l-au avut si notiunile de management pe care le-am deprins pana in 1994. Asa ca, impreuna cu asociatul si prietenul meu, Florin Gavrilescu, facem multe pentru oamenii din zona mea natala.
Se spune, pe buna dreptate, ca Ardealul nu-i ca Moldova si nici Clujul nu-i ca Iasul, daramite ca Husiul. Ati dat Jiboul pe Husi pentru a veni aici, la marginea tarii si, mai nou, a Europei…
…M-a atras ca un magnet locul natal. Indiferent ce oportunitati iti ofera Clujul sau Zalaul, doua orase mari aflate la cativa kilometri de Jibou, nu am putut rezista impulsului de a reveni acasa. Cum se spune, am ales sa dau Palinca de Salaj pe Busuioaca de Bohotin. Si nu imi pare rau! Era o datorie morala sa revin in Husi, orasul in care m-am nascut, am copilarit si m-am format ca om.
Ati adus in discutie Palinca de Zalau. Cand ati facut prima data cunostinta cu taria si aroma ei, calitati recunoscute chiar si pe plan international?
In facultate, la Iasi, am stat in camera cu un coleg ardelean, Vasile Corutiu. Imi reamintesc si acum cu placere intalnirile noastre de dupa vacante, cand fiecare aducea de acasa ceva specific zonei respective.
Vinul de Husi ii placea imens lui Ceausescu, in special Zghihara. Dumeavoastra ce vin preferati?
Nu vreau sa fiu asemanat cu Ceausescu, dar si mie imi place foarte mult Zghihara. Este un vin de cursa lunga. Dar tot cu aceeasi placere savurez un pahar de Aligote, de Riesling sau vin rosu baut la fiecare masa.
De vanatoare, cand v-ati apucat?
Anul acesta. Sunt incepator.
Se spune despre incepatori ca sunt extrem de norocosi. Unii au impuscat mistreti la 500 de kilograme, altii ursi sau capriori, sau chiar cocosi de munte. Dumneavoastra ati prins in catarea pustii macar un iepure?
Nu!!! (rade sanatos) Mi-am luat arma dupa ce s-a inchis sezonul de vanatoare.
Adica ati dat atatia bani ca sa puneti pusca in panoplie?
Deocamdata, da! Totusi, acum, ma pregatesc sa merg in poligon, pentru a exersa la talere. Mi-am propus ca in acest mod sa-mi perfectionez tehnica de tragere.
Si totusi, nu ati fugarit cu pusca, acolo, macar o rata sau o gasca salbatica?
Timpul nu mi-a permis si, ca sa fiu sincer, am cumparat-o arma pentru a practica un vanat sportiv, pentru a ma relaxa in mijlocul naturii.
Sa intelegem ca inca nu ati primit botezul vanatorului?
Nu! Si nici nu ma grabesc sa il primesc! Stiu bine ce ma asteapta!
Cand o fi sa fiti botezat, pentru ca oricum nu veti scapa de aceasta, cine ati dori sa va fie nas?
Nu m-am gandit, dar am timp!
Stim ca agreati si pescuitul. Care a fost cea mai mare captura a dumneavoastra?
Un crap la peste 10 kilograme. S-a intamplat acum 15 ani la Mantu. Am muncit mai bine de 30 de minute pentru a-l aduce la mal.
Si cel mai mic?
A fost o „fata“ de 1-2 centimetri. Era o albitura, care mi-a pus nervii serios la incercare. Plimba pluta de colo-colo. Chiar m-am bucurat ca am reusit sa o prind, in ciuda dimensiunilor ei reduse.
Se impaca politica cu pescuitul sau cu vanatul?
Sigur ca da. La toate trei, iti trebuie foarte multa rabdare. La vanat de iepuri, nu trebuie sa te grabesti. La pescuit, stai si o zi intreaga pana sa prinzi ceva. Nu mai vorbesc in politica: cheia succesului este rabdarea. Eu unul am avut rabdare si m-am bucurat de suficiente satisfactii. In 1999, Husiul era singurul oras din Moldova fara gaz metan, iar centrul era punctat de foarte multe gauri generate de demolarile abuzive de pe vremea lui Ceausescu. Se impunea sa facem un oras modern. Nu vreau sa ma laud, dar m-am zbatut sa reinceapa investitia la aductiunea de gaz metan inceputa in 1998 si abandonata undeva la Crasna. De asemenea, am izbutit sa determinam guvernantii de atunci sa construiasca blocuri cu fonduri ANL.
Observam o anumita nostalgie la dumneavoastra…
Normal! Cand ma gandesc la acele vremuri, ma incearca o satisfactie deplina, mai ales ca, intre timp, am mai construit o sala de sport, o parcare, iar pe una dintre gropile din centrul orasului am inceput construirea sediului Administratiei Financiare Husi.
Unii dintre liderii politici huseni isi atribuie lor meritul in ceea ce priveste materializarea magistralei de gaz Crasna-Husi…
Meritul este al colegilor mei de partid, al consilierilor judeteni, al deputatilor si senatorilor care in perioada 2000-2004 au reprezentat Husiul si Vasluiul.
Sa lasam politica si sa trecem la oile noastre. Este municipiul Husi un oras al vinului?
V-as raspunde intr-un alt mod. In niciun caz, „orasul dintre vii“ nu va ramane doar cu vinul. In afara de acest renume pe care il are, vrem sa cream aici bazele necesare atragerii de fonduri si de investitori straini, astfel incat orasul sa devina de talie europeana, la poarta de intrare dinspre Republica Moldova, Ucraina si Rusia in Uniunea Europeana. Cred ca vom dezvolta aici agroturismul, mai ales ca obiceiurile de recoltare a strugurilor, de producere a vinului sunt extraordinar de interesante. Avem aici locuri extraordinare, cum ar fi Recea, viile, padurile Dobrina si Voloseni, exista fauna si flora care i-ar incanta pe turistii straini. Numai ca ne mai trebuie ceva care poarta denumirea de infrastructura. Nu se poate ca un turist care vine din Viena, de exemplu, si care face 5-6 ore pana la Bors, sa mai parcurga intre 12 si 14 ore pana la Husi si sa ramana si fara amortizoare.
Am vrea sa enuntam trei nume, iar dumneavoastra sa ne spuneti cate ceva despre ele. De acord?
Mai am de ales?
…Tudor Stafie.
Un medic care, din punctul meu de vedere, ar fi trebuit sa ramana sa-si practice meseria. Odata fiind primar, Husiul a pierdut de doua ori: pe doctorul Stafie si pe primarul de care orasul avea nevoie.
…Romica Lorentz.
Viceprimar si un om de afaceri. Si atat!
…Ioan Costin.
Fost primar, fost deputat, un om care ar fi putut sa faca mult mai multe pentru oras, si nu a reusit.
Bun. Totusi, ce primar al Husiului v-a atras atentia?
Ultimii primari au fost interesati de cu totul altceva, numai de municipiu nu! Uitati-va cum arata Husiul. Cred ca nici dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial nu erau atatea gropi ca acum. Imi aduc aminte de un primar Croitoru. Ce frumosi erau teii si castanii pe Cuza. Ce frumos arata iarba. Astazi, toate tind sa dispara. Cred ca suntem orasul cu cea mai mica suprafata de spatiu verde raportata la numarul de locuitori. Lipsesc spatiile de joaca, lucru care pune in pericol viata copiilor, care sunt nevoiti sa se joace pe strada. Pe mine unul ma doare sufletul cand vad autoturismele parcate in iarba…
Va avea Husiul un viitor mai bun?
Cu certitudine, da!
Sunt curios ce ar fi facut dl Ciupilan ca sa ii determine pe cei de la Gazest sa repare trotuarele pe care le-au stricat!~!! Nu sunt fan Stafie dar este chiar aiurea sa spui ca n-a fost bun de primar pentru ca, introducandu-se gazul, toate strazile arata ca dupa bombardament. Poate ca ar trebui sa ne ducem sa vedem cum a lasat in urma societatea Geli pe unde a lucrat…si atunci vom sti cum gandeste dl care vrea sa fie viitorul primar al Husi-ului
Si in alte orase s-a pus gaz. Nu pusul gazului scuza starea drumurilor din Husi. Sa fim seriosi, cine a umblat un pic prin tara si nu numai a vazut cum se lucreaza pe proiecte, pe planuri, pe timp indelungat. La noi se lucreaza haotic, si in urma raman strazile necirculabile
Eu cred ca e de datoria primarului sa angajeze firme pentru lucrarile de tras gaz si tot el sa supravegheze desfasurarea lucrarilor si ce ramane in urma lor!Eu cred ca in aceste contracte stipuleaza refacerea partii carosabile distruse si un anumit termen de reparatie, asa ca ar avea primarul un cuvant de spus la capitolul calitatea asfaltului dupa anumite lucrari efectuate si daca nu e in contract primarul ar fi trebui sa adauge ca el face contactele si e de datoria lui! El ne gestioneaza banii, daca pe el il doare la basca de ce lasa astea in urma cu gazul il doare la basca si de banii nostri, ca doar noi o sa platim noul asfalt si stricaciunile cauzate masinilor! Nu incercati sa-l mai disculpati pe primar ca orice se desfasoare in acest oras la capitolul lucari se face cu acordul primarului si cu semnatura lui,da trebuie sa mai si citesti si sa gandesti inainte sa semnezi daca iti pasa de cei pe care ii reprezinti
Crek asta e problema in orasul nostru! Cum a spus un anonim mai sus “Daca pe el il doare la basca”. Daca pe cei care ne conduc in doare la basca de noi nu va da inainte orasul asta
cand o sa dispara jigodia de Calestru din primarie? oare nu exista atatea persoane in stare sa ii faca meseria?
si inca mult mai bine!